*din seria 'fetele nu pot fi doar prietene cu baietii' sau 'baietii nu pot fi doar prieteni cu fetele' o sa iau in calcul experienta mea personala.
Asadar, in ultima vreme m-a apucat o frenezie a cititului...dar nici macar patrunzand in universul Manolo si al lenjeriei La Perla purtata intr'o camera din Plaza de catre o tanara domnisoara in asteptarea prietenului ei nu ma mai scot din starea de nervozitate si de dezamagire in care ma aflu...daca o mai tin asa o sa ajung sa citesc carti de Cioran, nu ca as avea ceve cu bietul scriitor, dar am vazut in ce stare te aduce o carte de a lui, si de atunci mi-am jurat ca nu o sa citesc niciodata...sau mai rau, o sa ajung copia fidela a lui Bacovia, nu ca as mai avea mult pana acolo, la cum suna posturile astea...
Is it wrong daca nu vreau doar amicitii nesfsarsite, si seri de confidente cu 'prieteni' de sex masculin, si tanjesc dupa cavalerul meu in armura stralucitoare?! Nu cred...adica orice fata viseaza sa isi gaseasca printul alaturi de care va avea parte de un final "au trait fericiti pana la adanci batraneti"...
Citeam odata ca orice persoana are parte doar de 3iubiri in a life time. Bun. Daca e adevarat, atunci asta inseamna ca pe mine ma mai asteapta doar una...daca ii dau cu piciorul acelei sanse?! Daca nu o sa recunosc iubirea atunci cand ma va lovi? Si totusi, cu optimismul in sange trebuie sa iau in calcul urmatoarea chestie:daca nu au fost iubiri adevarate cele pe care le'am experimentat pana acum?[stiu ca ma contrazic..dar am spus, si repet:sunt o ipocrita care numeste iubire sentimentul puternic de dependenta acre apare intr-o relatie, doar in speranta ca odata si-odata voi simti si eu...iubirea]
#1
Aveam 16 ani, clasa a10a...a fost frumos. Totul a inceput dintr-o prostie...dintr-o tampita 'blind date'...Tin minte si acum, ploua, si din cauza firii mele putin timide la inceput, nu am mers singura, am mai venit cu o prietena, care se intalnea cu prietenul ei acolo...ca de obicei, intarziasem[nu poti sa spui patricia fara sa mentionezi intarziat], si el era deja ajuns. Prima reactie a fost ceva in genul 'e chel...nu mai ies cu el vreodata'. Si asa a inceput totul.a fost trist prima luna...eu il faceam sa tina la mine si mie nu imi pasa deloc...pana cand s-a intors roata. Ajunsesem sa tin atat de mult la el. Eram dependenta pana si de rasuflarea lui. Cuvantul lui era cel mai important pentru mine. Eram in stare de orice...pana cand a inceput sa se indeparteze...dar poate nu am realizat ca eu, prin starea mea de sevraj datorata persoanei sale, l-am indepartat, dar atat de tare incat...s-a terminat. Atat de brusc, precum un vis frumos. Dar ce-a urmat dupa a fost cosmar. Totusi vreau sa-i multumesc lui pentru ca m-a facaut fericita chiar daca nu pentru foarte mult timp. Iti multumesc.
#2
Pentru numarul 2 mi-ar trebui un post intreg, dar o sa incerc sa rezum toata povestea la cateva randuri. Aveam, sau am 18ani,dar totul a inceput cu o luna inainte de majoratul meu. Aveam nevoie de prieten. De ce? Pai la majoratul meu veneau doar cupluri..si nu putea tocmai sarbatorita sa fie singura nu?! Asadar soarta mi l-a scos in cale. Nu era perfectiunea intruchipata, dar a aparut fix la momentul potrivit, si cine eram eu sa refuz o asemenea sansa? Am inceput sa iesim, pana cand personalitatea mea de copil naiv si inocent a inceput sa se alinte. Un 'chi' a fost destul pentru primul sarut.De atunci a inceput etapa cu 'pentru prima oara'...cu mana pe inima pot sa spun ca lui ii datorez initierea in multe lucruri, dar nu ma apuc acum de insirat. Dar ca orice vis frumos, totul are un final. Pe cat de frumos a fost visul, pe atat de neasteptat a fost sfarsitul. Plin de drama, de tumult si de bocet...Si tie iti multumesc, pentru ca m-ai invatat sa ma apreciez la intregul meu potential, pentru ca m-ai facut sa cer mai mult de la mine insumi si de la ceilalti, si nu in ultimul rand pentru promisiunile pe care mi le-ai facut. Multumesc.Si da pot sa spun ca te iubesc, cu toate ca nu meriti asta acum.
#3
promit sa revin cand voi avea ce sa scriu aici..poate va fi o continuare la #1 sau la #2, sau poate va fi ceva nou si nemaiintalnit...
p.s. nu sunt intr-o perpetuua cautare a printului meu. sunt intr-o continua asteptare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu