i don't love winter anymore.

cum se face ca afara e atat de superb si eu ma simt atat de trista?


*afara ninge, totul e alb, zambete de copii, si asa eram si eu ieri...fericita..dar acum, acum imi expun amarul in fata tuturor. Ma deschid in fata voastra de dragul dragostei de altadata.
Intotdeauna am asociat iarna, zapada,ninsoarea, cu iubirea. Ma intreb de ce? Poate pentru ca numai un sentiment atat de pur poate fi asociat cu ceva atat de alb, atat de curat. Dar iubirea nu e pura, iubirea nu e naiva, iubirea e opusul acestor lucruri. Iubirea e dezamagire, e inselaciune, e minciuna....sau si mai simplu, iubirea e doar un lucru care apare din frica de a nu pierde ceva/sau pe cineva cu care te-ai obisnuit. Si asta e trist, dar adevarat. Nici macar in cazul parintilor mei nu pot sa zic ca e vorba de iubire...e doar obisnuinta.
Dar revenind la goliciunea mea interioara...poate nu e din cauza ca nu simt iubire, ci doar pentru ca nu mai cred in ea. Si cu toate astea ma incadrez si eu in categoria oamenilor ipocriti care folosesc cuvintele te iubesc doar pentru a se amagi, sperand ca poate daca le zic, ca printr-o minune vor descoperi acel pur si naiv sentiment de care doar putem citi....Dar poate avand atitudinea asta voi reusi candva sa o gasesc...dar daca dupa ce ai gasit-o e si mai greu sa o pastrezi? Daca trebuie intretinuta asemenea unui foc a carui grija daca nu o ai, se stinge?...
Mai bine ma las pagubasa...si trec prin viata ca un tren printr-o gara....fara sa simt iubirea adevarata...sau poate voi avea noroc, si acea persoana care se va nimeri sa fie atunci ma va face sa ma simt cea fericita...ma va face sa masimt unica...fara sa imi pese de oricine altcineva...abia astept...


p.s.you know i'm the only one...xoxo